| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

sâmbătă, 17 august 2013

să nu fugi

dacă lăsați cerul să vă pătrundă în oase
crește albastrul în voi
ca un copil
și-atunci începe iar dansul
pe care l-au inventat păsările

cerul meu n-a stat în loc niciodată
cînd la miezul nopții mă cațăr pe lună
să fac stele din lut galben pentru tribul meu
cuiburile din mine
se prefac în cuvinte

dacă vreodată cerul o să ți se atingă de inimă
lucrurile vor începe să meargă
și-atunci și pămîntul o vrea să danseze,
iar păsările-ți vor umbla prin viscere

tu să nu fugi,
să nu fugi niciodată
dacă pămîntul n-a luat-o încă la fugă

("gimnastica de dimineață" la cenaclu)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

critica perfecţionează