Am amestecat cuvintele care alcătuiesc poezia Dorul de Lucian Blaga și am scris propriul nostru text încercînd să adăugăm cît mai puține cuvinte de care am avea nevoie. Ce mi-a ieșit mie:
Cu palmele șoptești dorul
din care înfloresc veșnicii.
Îmi spui: cine ești, tu, femeie?
și beau din sufletul tău
ca și cum mugurii plini s-ar zbate
la porțile verzi.
Mai cântă-mi de dor,
să te ascult!
Vezi, ne ard clipele și obrajii.
De dor,
aș fi mare
și-aș fi pământ
sau chiar amândouă odată.
De dor,
stăm de parcă ar ieși inima
să ne cuprindă.
De dor, iubitule, de-un dor.
din care înfloresc veșnicii.
Îmi spui: cine ești, tu, femeie?
și beau din sufletul tău
ca și cum mugurii plini s-ar zbate
la porțile verzi.
Mai cântă-mi de dor,
să te ascult!
Vezi, ne ard clipele și obrajii.
De dor,
aș fi mare
și-aș fi pământ
sau chiar amândouă odată.
De dor,
stăm de parcă ar ieși inima
să ne cuprindă.
De dor, iubitule, de-un dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
critica perfecţionează