azi noapte am născut
copilul nostru, iubite, e o fetiţă
are doi ani, părul auriu şi ochii tăi
de cînd am adus-o acasă
tot fuge zîmbind într-o rochiţă
care îi saltă precum un ied
azi n-am lăsat pe nimeni
să stea lîngă mine
- om bun, e cineva aici.
pe stradă o ţin strîns de mînă
s-o ştiu bine,
dar lumea mă priveşte ciudat
cînd îi vorbesc sau o iau în braţe
nu sunt nebună,
azi noapte chiar am născut
şi tu ai fost lîngă mine, iubite.
se poate oare să uiţi?
Tot ce pot spune e că îmi place mult. Poezia în întregime e o serie de imagini foarte puternice. Bravo, Diana. :)
RăspundețiȘtergereexagerezi, dar mulţumesc.
RăspundețiȘtergere