Din scâncetul zilei împletesc un pulover.
Părinţii mei stau ghemuiţi în pat
şi-mi ţin lecţii despre cum să fii
când inimile s-au terminat.
Ei nu ştiu nimic.
Sunete oarbe îşi izbesc capetele în salon.
Moartea e o ţară perfectă.
Azi o să-mi iau bilet,
stelele şi florile au putrezit.
Mi-e somn,
noapte bună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
critica perfecţionează