| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

miercuri, 2 februarie 2011

Doc de Nicolae Esinencu (mic fragment)

Mamă, tată, chiar dacă mi-aş aprinde şi eu acum o ţigară, voi tot nu m-aţi observa! Pentru voi eu, pur şi simplu, nu exist. Vreţi – vă demonstrez! ştiu că elevul nu trebuie să fumeze, ştiu că nu-i frumos şi aşa mai departe, dar eu vreau să vă demonstrez că voi n-o să mă luaţi în seamă nici chiar dacă eu fumez. Voi trăiţi numai pentru voi...
- Ai să vezi c-o să întîrzii!..
- Stai, mamă, să-mi aprind...
Poate nu trebuia s-o opresc, într-adevăr se grăbeşte, dar nu mai pot. Odată ce-am tras din pachetul de pe masă o ţigară, merg mai departe, trebuie s-o aprind.
Pun ţigara în gură şi mă aplec spre ţigara mamei.
- Mamă, dă-mi s-aprind ţigara.
- Ce vrei, iaca tata, eu întîrzii! îmi aruncă mama fără să înţeleagă bine ce doresc.
Ce să-i faci, va trebui să mă întorc spre tata.
Potrivesc mai bine ţigara între degete.
Tată, dă să-mi aprind ţigara de la ţigara ta!
- Ce! sare tata. Cum ceva – tată, tată!.. Chibriturile sunt pe masă!
El nici n-a priceput ce aveam de gînd să fac.
Şi mă-ntorc spre mama.
- Mamă, dă s-aprind ţigara de la ţigara ta, că tata se supără...
- Numai ia seama să nu mi-o stingi pe a mea... mă previne mama şi atît. Abia pe urmă: Ce?!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

critica perfecţionează