| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

vineri, 21 mai 2010

# depresie

ca să nu țip
îmi mușc buzele
pînă cînd sîngele
îmi izbucnește
prin săpătura
dinților

ca să nu mă ucid
îmi tac gîndurile
și mă preschimb în
piatră

2 comentarii:

  1. se simte depresia...pătrunde prin piele, prin cartilaje, parcă aş simţi acum senzaţia dată...

    M.F.

    RăspundețiȘtergere
  2. îmi pare bine că ai pătruns în poezie,
    merci!

    Diana

    RăspundețiȘtergere

critica perfecţionează