pînă a te întîlni
am trăit în stradă
ca un boschetar uitat de viaţă
nu ştia macăr să cerşesc
aveam şi bani,
aveam şi poezie,
cerul tău perfect
îmi hrănea sîngele
cu lumină sfîntă
valuri gingaşe
din oceanul privirii tale
îmi scalda verdele în mîngîieri
recunosc umilită:
am fost o dependentă
nu mai ştiu dacă ţi-a fost milă
sau chiar m-ai iubit,
însă acum
prefer să-mi reiau boschetăria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
critica perfecţionează