orbită de lumina zbîrcită a Pandorei
îmi întorc orbitele din profilul negru al lumii
ridat imatur de invidie
dezactivez legătura cu aronganţa umană
şi mă retrag în sinele raţiunii
de unde niciodată nu miroase teribil a răutăţi
ca să-mi provoace vomă sau cefalee
rămîn doar un Eu
în pereţii corpului ce-i voi număra
la venirea mea îndrăzneaţă
prinsă de aplauze în palmele viitorului
tu
nu te deranja
că nu voi mai configura cerneală
fervoarea mea de a scrie
va dicta versuri pe tapetul camerei,
iar iluziile mototolite în hîrtii vechi
vor astupa toate petele
cicatrizate cu dureri
cînd am desenat insomniile
pe culoarea roz de fard a odăii
voi arăta cam scîrbos
cu privirea albă şi pupila dezertată,
dar să ştii că doar în mine
vei găsi oaza de bunătate, fericire, zîmbet
şi etc... ca să nu plictisesc
în mine,
din frica virusării cu paraziţi otrăvitori
plămînii vor inspira aer sterilizat de îngeri
da,
de azi înainte
stomacul meu va fi un mare volum de poezii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
critica perfecţionează