| blog personal. cu și despre poezie. literatură. cărți. jurnal. călătorii. despre frumos și tot ce-mi mai vine prin cap. |

luni, 30 noiembrie 2009

# rolul meu pe scena vieţii

Hoinărind în labirint de vise,
M-am rătăcit bizar şi eu,
Privesc acuma viaţa din culise,
Ca să-mi găsesc şi rolul meu

Culegător de doruri din trecut,
Ce-abundă-n lacrimi ca pelinul ?
Sau poate-un înger înnăscut,
Ce se hrăneşte cu sublimul ?

Sunt o ostatică pe viaţă,
Într-o lume numită Univers ?
Un firicel firav de aţă ?
Sau poate sunt un simplu vers ?

duminică, 29 noiembrie 2009

# am edificat ...

Am edificat din vise
o carcasă
tinzînd spre instituirea fericirii.

Am edificat din iluzii
o schemă
încercând cunoaşterea perfecţiunii.

Am edificat din gânduri
un concept
manifestînd logica raţiunii.

Dar am edificat din noţiuni
o confuzie
şi acum caut să văd unde m-am rătăcit.

# drogaţi de bani

Terra a devenit spital de infectaţi

Şi nu-ncercăm a vrea să-realizăm,

De bani aprig suntem drogaţi,

Facând orice şi tot să-i câstigăm

Ucidem inşi ce nu au vină,

Dar poate fost-au ca şi noi?

Facem export de heroină

Şi închisoare mai apoi…

Din invidia pe care o purtăm

Se naşte ură între fraţi,

De la motiv şi simplu fapt,

Cum că ar fi ei mai bogaţi

Din excesiva goană pentru bani,

Uităm ce este un amic,

Uităm ce este dragostea de mamă,

Dar ţinem cont : ca banul nu-i nimic

De ce oare nu acceptăm ?

Banul e o hârtie de culoare

Şi când va fi să conştientizăm

Că nu are pic de valoare ?

De ce hârtia să ne stapânească,

Când sunt alegeri mult mai bune?

Suflet, har , bunăvoinţă,

Dragoste pentru frumos, credinţă ?

# sunt om şi eu ca fiecare

Trimis pământului de Dumnezeu
Sunt om şi eu ca fiecare,
Prin orice fapt şi gând al meu
Caut lumină spre a mea valoare

Nu tind să fiu luceafăr eminescian,
Nici macăr Mozart emerit,
Ci doar un simplu şi aparte om,
Iubit de alţii şi-mplinit

Nu m-a privat nimeni de suferinţă,
Sunt om şi eu ca fiecare,
Plîng, căzută-n pocăinţă,
Cerşind Bunului iertare


Iar despre-averea-n bani nelimitată…
Ştiu şi zic : nu cred că aş avea nevoie
Sunt om şi eu ca fiecare,
Bogat în suflet şi-n a mea credinţă

# Concluzie

De pe-anvergura matematică
Transcend în cea a raţiunii
Caut cu aspirare de-a pricepe
Prezenţa răului pe scena lumii.

Caut şi uneori mai cad,
Dar căutarea nu-mi opresc,
Chiar de e greu a înţelege
Încerc să lupt Vreau să-l sfîrşesc!

Încerc să lupt, dar cred acum
Soluţie puternică-mpotriva lui,
N-oi înîlni pe nici un drum.

Şi iar pe anvergura matematică
Scriu parcă-n alb soluţia zadarnic:
Mulţimea vidă … şi conclud aici,
Studiul răului intră în cinematică

# captivă disperării

mi s-a epuizat
încrederea-n speranţă,
nu mai aud nimic,
mă pierd în gânduri

caut să scriu,
voi şi plăti chitanţă (!)
dar vreau să scriu!…
şi printre rânduri…
o nouă virgulă,
scapă o lacrimă…